Dincolo de cuvinte – despre emoții, empatie și sprijinul oferit adolescenților

Uneori, în spatele tăcerii unui adolescent se ascunde o întrebare nerostită. În spatele unui comportament neobișnuit – o emoție greu de gestionat. Iar în spatele unui zâmbet – o nevoie profundă de a fi ascultat și înțeles. Cât de pregătiți suntem, ca profesori, să recunoaștem aceste semnale?

Pornind de la această provocare a educației contemporane, la 28 octombrie 2026, în cadrul Instituției Publice Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, s-a desfășurat trainingul „Ajutorul precoce în cazuri de criză psihoemoțională la adolescenți”, dedicat cadrelor didactice.

Activitatea s-a desfășurat cu participarea a două specialiste în domeniul sănătății mintale și al sprijinului acordat tinerilor: doamna Ana Codreanu, reprezentantă a Centrului Comunitar de Sănătate Mintală Buiucani, și doamna Elena Caisîn-Popa, reprezentantă a Centrului de Sănătate Prietenos Tinerilor „AMIGOS”.

Emoțiile nu se văd întotdeauna. Dar pot fi înțelese.

Întâlnirea a depășit formatul unei instruiri teoretice, transformându-se într-un spațiu de reflecție, dialog și învățare prin experiență.

Cadrele didactice au fost implicate în activități interactive și discuții despre dificultățile psihoemoționale cu care se pot confrunta adolescenții, despre anxietate, depresie, comportamente de autovătămare și riscurile asociate crizelor emoționale.

Un moment deosebit al trainingului l-a constituit exercițiul de identificare și exprimare a emoțiilor prin intermediul unor cartonașe ilustrate. Participanții au primit imagini pe care le-au asociat cu propriile stări emoționale, raportându-le la diferite situații și experiențe de viață.

Exercițiul a oferit prilejul unei reflecții asupra modului în care fiecare persoană percepe, trăiește și exprimă emoțiile. Aceeași imagine poate trezi sentimente diferite, în funcție de experiențele individuale, de context și de semnificațiile atribuite.

Dincolo de caracterul interactiv, activitatea a evidențiat o realitate esențială pentru practica pedagogică: nu putem înțelege întotdeauna ceea ce simte un elev doar observându-i comportamentul. Uneori, este nevoie să îl ascultăm cu adevărat.

Profesorul – între responsabilitatea de a educa și sensibilitatea de a înțelege

Discuțiile au adus în atenție importanța recunoașterii timpurii a semnelor care pot indica o stare de suferință psihoemoțională.

Izolarea, schimbările persistente de comportament, diminuarea interesului pentru activitățile obișnuite, anxietatea sau dificultățile de comunicare pot constitui semnale care necesită atenție și o abordare individualizată.

Un accent important a fost pus pe necesitatea unei comunicări empatice și pe rolul adultului de încredere în viața adolescentului.

În asemenea situații, profesorul nu trebuie să își asume rolul specialistului în sănătate mintală, însă poate contribui decisiv la identificarea unei probleme, la oferirea unui prim sprijin emoțional și la orientarea elevului către serviciile specializate.

A observa fără a judeca, a asculta fără a întrerupe și a sprijini fără a minimaliza emoțiile celuilalt sunt atitudini care pot face diferența în relația dintre profesor și elev.

De la informație la conștientizare

Valoarea trainingului a constat nu doar în informațiile prezentate, ci și în posibilitatea cadrelor didactice de a reflecta asupra propriilor reacții emoționale și asupra modului în care acestea influențează comunicarea cu adolescenții.

Activitățile practice și schimbul de opinii au evidențiat importanța autocunoașterii, a empatiei și a dezvoltării competențelor socioemoționale în mediul educațional.

Totodată, întâlnirea a subliniat necesitatea colaborării dintre instituția de învățământ, familie și serviciile comunitare de sănătate mintală, astfel încât adolescenții aflați în dificultate să poată beneficia de sprijin adecvat și la timp. Prin organizarea acestui training, IPLT „Onisifor Ghibu” își reafirmă preocuparea pentru dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice și pentru promovarea unui mediu educațional sigur, incluziv și sensibil la nevoile emoționale ale elevilor.

Adresăm sincere mulțumiri doamnei Ana Codreanu și doamnei Elena Caisîn-Popa pentru profesionalism, deschidere și contribuția valoroasă la desfășurarea acestei activități.

Apreciem implicarea cadrelor didactice, disponibilitatea pentru dialog și interesul manifestat față de un subiect de o importanță majoră pentru comunitatea școlară.

Dincolo de metode, strategii și conținuturi curriculare, educația rămâne, înainte de toate, o relație între oameni.

Iar uneori, cel mai important lucru pe care îl poate face un profesor nu este să ofere imediat un răspuns, ci să observe o schimbare, să adreseze o întrebare și să asculte cu empatie. Pentru că fiecare adolescent merită să știe că nu este singur în fața dificultăților și că, în școala sa, există adulți pregătiți să îl asculte și să îl îndrume către ajutorul de care are nevoie.